BOEMIA UNUI MORT

Boemia unui mort este un volum de versuri scris de Claudiu Dumitrache, apărut în anul 2018 la Editura Amurg Sentimental.

Rezumat 

În primele pagini, sunt introduse citate despre moarte și dragoste de la Yasmina Khandra, Thomas Browne, Sigmund Freud, Valeriu Butulescu, Maria Tănase și Michelangelo.

În introducere, autorul vorbește despre uitare și face mărturisiri cititorilor: nu vreau să credeți că această carte este una extraordinară prin intermediul căreia veți descoperi Piatra Filosofală, tehnici prin care să trăiți în pace și armonie sau dacă chiar a rostit Eppur si muove. Scriitoarea Dana Staicu semnează cuvânt inainte și termină prin a afirma că pentru ea, autorul a fost o revelație; rămâne.

Volumul cuprinde 28 de creații (poezii și proză foarte scurtă), prima fiind – Opere de dramă, suflete în ramă, și ultima – Frumoasa agonie. În final, în proză, autorul citează din Dante Aligheri și afirmă Am Înviat!

Opinii critice

Antropologul Ștefan-Lucian Mureșanu, cercetător la Institutul de Etnografie și Folclor Constantin Brăiloiu al Academiei Române, a recenzat Boemia unui mort printr-un Tratat în absolutul de sine, constatând că versurile surprind atât prin naturalețe, cât și prin filosofia specifică poeziei simboliste tratată într-un neomodernism violet. Acesta mai notează: versurile chemării din înalt spre marea vieții pământești demonstrează apartența poetului la lumea lumilor. Vorbind despre poezia Alb închis, prof. Mureșanu afirmă că în stilul poetului se regăsește o supraconductibilitate poetică, o cromatică menită să producă un maxim de extaz și să masifice cele mai mărunte sentimente, până la apocaliptic.

Cuvintele pe care le folosește în versurile poeziei sale nu se găsesc explicate la modul în care dorește poetul să le expună în dicționare, mai descoperă cercetătorul.

Istoricul Valentina Vasile afirmă că autorul este un neosimbolist al timpului actual și îl identifică cu George Bacovia și Alexandru Macedonski, notând că autorul este și un poet al astrelor, aducând aminte de Mihai Eminescu prin poezia Dansează-mă pe inelul lui Saturn.

Scriitoarea Veronica Balaj comentează: cineva făcea trimitere la violetul bacovian… Nici pe departe nu poate fi vorba de așa ceva! Aici avem de-a face cu laitmotivul dragostei împrăștiate, dăruite în scânteieri vitale, extravertite, în toate nuanțele sale. Vocea autorului vibrează de iubire clamată în varii tonalități până la decibelii pe care-i include de obicei patimă. Să se știe, să se audă, să-i fie primit darul de afecțiune.

Liviu Antonesei a afirmat că Boemia unui mort este un volum de dragoste, o dragoste contrariantă. Sergiu Botezatu explică faptul că tănărul poet ne propune o poezie cosmică, Pământul fiind prea mic pentru el. 

Poetul Adrian Simion-Trafa notează, în eseul Rândrui despre ultimele două decenii, că Boemia unui mort este un volum care merge pe nunanțe simboliste, pe detalii ale geniului dintotdeauna, pe etică, profunde teorii și pe inteligenta emoțională. 

Volumul a fost comentat și de scriitoarea Rodica Elena Lupu, care a publicat în biografia 20 a lui Claudiu, un eseu prin care afirma că Boemia unui mort este fără îndoială o imagine profundă a autorului Claudiu Dumitrache, care se afirmă năvalnic, surprinzând atâtea ipostaze ale trăirii noastre de zi cu zi – bucurii, tristeți, îndoieli și speranțe. 

Regizorul Andrei Zincă, fiul scriitorului Haralamb Zincă, citind poemele lui Claudiu Dumitrache, mărturisește că a descoperit o profundă sensibilitate pentru priviri lăuntrice și dialoguri cu sinele, în timp ce Ioan Es. Pop compară Boemia unui mort cu Jucăria mortului de Constantin Acosmei.

Christian W. Schenk a publicat un comentariu prin care pornește afirmând că poezia nu a murit, – nu va muri, pentru că ea este o componentă esențială a sensibilității umane; – ea își are locul discret în adâncul ființei umane, un modus vivendi a naturii noastre. Așa credea și poetul național al românilor, acum mai bine de un secol, așa crede azi și un tânăr poet al vremii noastre, Claudiu Dumitrache. Tot Scheck subliniază că poezia Chemare din Boemia unui mort condensează expresiv ceea ce Paul Valéry a numit eterna luptă a spiritului cu limba. Acesta încheie comentariul prin: Lirism, modernitate, expresivitate autentică în densitatea și culorile verbului, poezia lui Claudiu Dumitrache este mesajul unui talent literar în configurația tinerei lirici de azi.

Nicolae Furdui Iancu, comentează în criticile publicate de Claudiu în Boemia unui mort în ochii criticilor din revista Regal Literar (noiembrie 2020): Nu sunt critic literar, dar îmi dau seama de o creație cu talent. Claudiu Dumitrache tratează o situație actuală, o suferință a întregii omeniri, îndepărtarea ființei umane de zona spirituală, în timp ce Alexandru Cistelecan crede că Bomeia unui mort este un volum de poezii din tim timpuri trecute.

Claudiu Dumitrache mărturisește în Boemia unui mort în ochii criticilor din revista Regal Literar (noiembrie 2020): am încercat să-mi spun o poveste prin poezie, o parte a vieții, și să pun accent pe un proces important prin care trec oamenii, dar care nu este prea abordat. Am îndraznit să-i găsesc și un nume: mort-viu. De altfel, volumul meu de debut se va înțelege într-un mod simplist – trecerea de la adolescență la maturitate.

În 2020, Claudiu a primit Premiul revistei Litere pentru poeziile Chemare, Dansează-mă pe inelul lui Saturn, Gaze, Slujitorii lui Apollo și Ești tu, Lucifer?, în cadrul festivalului-concurs de literatură Moștenirea Văcăreștilor, ediția 52 (juriu: Mihai Cimpoi, George Coandă, Mihai Stan). În 2019-2020, Boemia unui mort a primit și premiul de merit din partea Solitudinea – revista tineretului literat.

Volumul Boemia unui mort a făcut subiectele unor teme filosofice în cadrul Universității București și Universității Hyperion în perioada 2019 – 2020.

Cercetătoarea Galina Martea, publică în mai 2021, în Basarabia Literară, două cronici cu titlul Mitul creativ al poetului și muzicianului Claudiu Dumitrache, în care afirmă: Debutând editorial în anul 2018 cu volumul de versuri „Boemia unui mort” (Editura Amurg Sentimental), autorul pune în centrul atenției un conținut filozofic care dovedește și exprimă înțelepciune umană și măiestrie scriitoricească autentică, poemele ilustrând o viziune plină de sensibilitate accentuată asupra lumii spirituale, asupra lumii pământești prin intermediul căreia se resimt și se desprind constant stările sufletești ale scriitorului față de tot ceea ce îl înconjoară – „Aud un glas astral demult/ Nu pot răspunde, cred că-s mut/ Aud un râu ducând spre nord/ Eu sunt în mare, nu ştiu să înot// Aud o pasăre măiastră/ Mă cheamă-n lumea împărătească/ Eu stau în patul de pământ/ Nu pot zbura şi mor curând” (v.Chemare).

Trecând de la real la ireal și viceversa, de la o condiție la alta, autorul cu un impuls divin și o inteligență aparte redă cu multă iscusință mesajul artistic atât prin versul clasic cu rima/ dar și fără rimă, cât și versul alb (precizăm cele scrise de doctorul și profesorul universitar Ștefan Lucian Mureșanu: „în poezia lui Claudiu Dumitrache obserăm o îmbinare de două tehnici: aceea a versului alb cu toate atributele versului classic, însă fără rimă, și a tehnicii folosirii versului liber în care regulile sunt aplicate/ eludate după cum doreşte poetul, neţinând cont de unele dintre acestea….”), ca efect peisajul realizat având componenta unei vieți trăite prin care se conturează în mod deslușit dorința de a înregistra în limbaj poetic vibrațiile acelor sentimente ce exprimă atitudine de responsabilitate față de realitate, simțire, credință, convingere, speranță, dar și față de propria conștiință unde prin cunoașterea intuitivă sau reflexivă se obține un spectru de valori care într-o anumită condiție determină esența lucrurilor din jurul său „În al tuturor glas de atomi/ Mi-aş trimite strigătul/ În cele mai adânci oceane/ Mi-aş afunda sufletul// În a ta umbra aş sta/ Călăuză aş vrea să-ţi fiu/ Pe inimă te-aş picta/ Să-mi dai speranţă şi-n sicriu” (v.În final). 

Construită pe elementul fundamental al muncii creatoare, lucrarea „Boemia unui mort” este acel element artistic prin intermediul căruia omul își definește conduita sa prin noțiunea de integritate, astfel valorificându-se imaginea creației literare a scriitorului, care prin arta culturii dezvoltă frumosul prin valoarea estetică a cuvântului. Așadar, prin frumusețea și valoarea autentică a cuvântului artistic își face drum bătătorit și personalitatea domnului Claudiu Dumitrache.

În viziunea a multor oameni de știință, filozofi, critici literari „Boemia unui mort” este o carte ce absoarbe și cuprinde tot ceea ce este frumos, dar și lucruri inexplicabile din lumea înconjurătoare, iar autorul fiind considerat „un neosimbolist actual, un geniu creator care depășește cu mult barierele normalului, ori poet al astrelor și al infinitului comparat cu George Bacovia, Alexandru Macedonski sau Mihai Eminescu”. 

În contextul dat, academicianul Ioan-Aurel Pop, Președintele Academiei Române, scrie: „Claudiu Dumitrache este un simbol pentru viitorul creației intelectuale care nu trebuie sa moară niciodată, oricât de digitalizați am deveni. Iar faptul că îmbină literatura cu muzica, e un semn foarte bun pentru muze, care ne vin de la vechii greci. Omul este o ființă capabilă de creație intelectuală, singura, de altminteri, iar Claudiu ilustrează acest lucru. El va duce literatura română și artele mai departe. Acum este multă umbră, dar va veni lumina. Claudiu Dumitrache este un intelectual care poate coagula suflete, ceea ce nu este puțin lucru”. În aceeași conjunctură se referă și scriitorul Sergiu Botezatu: „Semnele-au venit demult”, ne afirmă Claudiu Dumitrache în poezia sa plină de gânduri și metafore profunde, mature și, aș îndrăzni sa afirm, geniale pentru vârsta lui fragedă de doar 20 ani. Totul este o inocență infinită, un sunet al sublimului și o șoaptă a desăvârșirii”. 

Punând pe cântar ponderea volumului de versuri „Boemia unui mort” și a poemului „Slujitorii lui Apollo”, putem spune cu certitudine că acestea sunt o reușită extraordinară pentru cultura și literatura națională română, iar lirismul domnului Claudiu Dumitrache reprezintă acea categorie a esteticii prin intermediul căreia se profilează vizibil sentimentul uman față de întreaga complexitate a valorilor social-umane. De menționat, prin multitudinea realizărilor nespus de frumoase la o vârstă de numai 22 de ani, poetul și muzicianul Claudiu Dumitrache își exprimă personalitatea sa printr-un caracter foarte modest și sobru, astfel redând frumusețea autentică a unui Om ce este plasat în limitele demnității umane, motivat de stimă și respect față de sine și cei din jurul său. Cu aceste calități demne de prețuire, Domnia sa este omul națiunii române și, respectiv, scriitorul care bucură cititorul cu lucrări de valoare, lucrări ce sunt bunuri culturale în patrimoniul național al literaturii române.

În mai 2021, Lidia Grosu publică o cronică în ziarul Literatura și Arta, referindu-se la creațiile din Boemai unui Mort:

Fără anume interdicții, ni se propune exersarea planării într-o lume paralelă celei telurice – poezia lui Claudiu Dumitrache.

Mă întreb dacă am fi suficient de pregătiți pentru a auzi chemarea din această dimensiune întru cucernicie: „Aud o pasăre măiastră,/Mă cheamă-n lumea împărătească./Eu stau în patul de pământ,/ Nu pot zbura şi mor curând… (Chemare).

În acest spațiu, pe care chiar l-ai putea considera al tău, „acasa ta” („Acasa mea e numele ce-l am”, zicea Nichita Stănescu), spre deosebire de acel în care te afli temporarul mirean, ai obligativitatea, după poet, de a studia un alt limbaj decât cel cunoscut – al menirii, unul perceput catharsis, ce i-ar scoate pe urmașii lui Adam și Eva (văzuți și „Slujitorii lu Apollo”) din uitarea în care zac. Stagnare hărăzită de cotidianul-mormânt al celor înălțătoare, ieșirea din această stare ne este propusă prin însuși consimțământul de a auzi ceea ce ni se propune ascultării: „Sunt aproape mort acum, / Miros tămâie şi mult fum. / Totuşi mai aud ceva, / Ani lumină, vocea ta…(Chemare)”.

Om de artă care leagă artele între ele cu firul gândului ce-și pretinde Everestul său în escaladarea munților abrupți ai îndoielilor de a-l atinge („… Doamne… /de ce mă laşi singur printre străini? / Ei nu mă iubesc, nu mă înţeleg şi nu mă vor…( Ești tu, Lucifer?), pentru acest deziderat, întru a fi supus realizării, autorul are un remediu recunoscut ca și prorpiul zbucium – întru înțelegerea sinelui și dezbrăcarea acestuia în fața propriului ochi interior vigilent. La remodelarea ființei trudind Însuși Atotputernicul, care intonează desăvârșirea dintr-o lume a îngerilor Almei Yamazaki ce dispun libertatea în spațiile aeriene, Claudiu Dumitrache sugerează contopirea cu așa-numitul ireal care este cel mai real spațiu aerian în care îți simți libertatea zborului: „Nu mai vreau în homosferă, / Mă simt străin, mă simt hienă. / Vreau măcar un pic de vid, / Să mă bucur, să mă sting”. (Gaze).

Bibliografie
  • Claudiu Dumitrache – Boemia unui mort, Editura Amurg Sentimental, 2018
  • Claudiu Dumitrache, Rodica-Elena Lupu, Dida Drăgan, Romanița Iovan, Michaela Rose, Eb Davis, Michael Airington, Dragoș Popa, Raoul, Diana Pap, Dragoș Popa, Ștefan-Lucian Mureșanu, Valentina Vasile – 20, Editura Coresi, 2019
  • Ștefan-Lucian Mureșanu – Persuasiune și dorința de comunicare în actul criticii, Editura Etnologica, 2020
  • Victor Petrescu, Mihai Stan, Mihai Cimpoi – Antologia Moștenirea Văcăreștilor 2020, Editura Bibliotheca, 2020
  • Christian W. Schenk – Mesajul unui talent literar în configurația tinerei lirici de azi (Confluențe Literare, 1 septembrie 2020)
  • Claudiu Dumitrache, Nicolae Furdui Iancu, Andrei Zinca, Silvia Popescu, Ioan Es. Pop, Christian W. Schenk, Valentina Vasile, Ștefan-Lucian Mureșanu, Adrian Simion-Trafa, Sergiu Botezatu, Veronica Balaj, Rodica-Elena Lupu – Boemia unui mort în ochii criticilor (Revista Regal Literar, 6 noiembrie 2020)
  • Liviu Antonesei – Cercul Poeților Apăruți, antoneseiliviu.wordpress.com, 2020
  • Sergiu Botezatu – Claudiu Dumitrache este un adevărat slujitor al lui Apollo (Regional.md, 18 septembrie 2020)
  • Veronica Balaj – Claudiu Dumitrache este un maratonist în cultură, (Gurza Mariana – Armonii Culturale, 24 septembrie 2020)
  • Galina Martea – Mitul creativ al poetului și muzicianului Claudiu Dumitrache, mai 2021
  • Lidia Grosu: „Claudiu Dumitrache sugerează contopirea cu așa-numitul ireal care este cel mai real spațiu aerian…” , ziarul Literatura și Arta , nr 18, 2021.

Click aici pentru un interviu cu autorul 

GOOGLE BOOKS