Categories
Aprecieri

APRECIERI

Romanița Iovan

Cele mai frumoase forme de exprimare ale sensibilităţii s-au închis în sufletul unui artist complex, de doar 20 de ani. Claudiu Dumitrache, trăiește prin muzică și poezie, şlefuindu-şi caracterul cu fiecare notă și ritm, într-un echilibru perfect și o armonie unică. Emoţiile pe care le trăiește, le așază printre cuvinte și tonuri, subtil. Chiar dacă, de multe ori, nostalgia, tandreţea, melancolia, combinate cu tristeţea, ne trimit într-o lume cu prea puţină culoare, îmi place să-i ascult muzica.

Apărut în biografia „20”, de Claudiu Dumitrache, Editura Coresi, 2019


Traian Igaș

Cred că la tine este cheia !!!!!! Trebuie să intri în roluri principale !!!!! Ai condei, ai inspirație, ai talent, cred că ai și înțelepciunea necesară, așa că de aici depinde de tine! Vibrezi pe alt nivel! Ai timpul de partea ta !!!!!

din corespondență privată

Dida Drăgan

Dragul meu, să fii convins că ai talent! Să fii sigur că o să îţi fiu întotdeauna aproape pentru că oamenii cu talent sunt foarte rari, rarisimi.

Apărut în biografia „20”, de Claudiu Dumitrache, Editura Coresi, 2019

Galina Martea

„Claudiu Dumitrache este un simbol pentru viitorul creației intelectuale care nu trebuie să moară niciodată” – acestea sunt cuvintele scrise de către Președintele Academiei Române Ioan-Aurel Pop (dr.hab., profesor universitar, rector al Universității Babeș-Bolyai din Cluj, membru titular al Academiei Române, istoric român, scriitor). Astfel vorbind, cultura și literatura națională română s-a îmbogățit cu o personalitate distinctă, cu un intelectual de valoare care la vârsta de numai 20 de ani este recunoscut de către Asociația Cartea Recordurilor din România ca cel mai tânăr autor de autobiografie – volumul autobiografic întitulându-se „20”, publicat la Editura Coresi  din București, 2019, înglobează activitatea muzicală a tânărului artist Claudiu Dumitrache (născut la 7 mai 1999, București) cu începere de la vârsta de 12 ani și până la 20 de ani. Un lucru nespus de impresionant pentru societatea și cultura română, în centrul discuției plasându-se personalitatea scriitorului și muzicianului Claudiu Dumitrache (artist vocal, compozitor, poet, scriitor, analist cultural, editor, redactor șef al revistelor Regal Literar și Sapio).

Despre fenomenul Claudiu Dumitrache s-a discutat mult în ultimul timp, s-au realizat nenumărate interviuri cu Domnia sa, fiind scrise, în același timp, și foarte multe cronici în adresa protagonistului. La rândul meu, sunt onorată de a înregistra câteva memorii despre acest intelectual tânăr înzestrat cu mult talent creativ, care cu pana scriitoricească și a vocației muzicale plăsmuiește lucruri nespus de frumoase pentru sine și pentru semenii săi. Deci, așa cum s-a menționat de la început, Claudiu Dumitrache la vârsta de 20 de ani se prezintă cu o carte de vizită bine conturată și promițătoare, succesele înregistrându-se prin arta scriitoricească, muzicală, editorială etc. Dacă să ne referim la reușitele obținute în plan muzical, atunci argumentele sunt pline de rezultate și acțiuni formidabile, întemeiate pe un talent nativ care în evoluție emană doar capacități deosebite într-un domeniu sau mai multe domenii de activitate creatoare. Tânărul muzician Claudiu Dumitrache a apărut în peisajul artistic național în anul 2016 cu compoziția muzicală „Lumea mea”, melodia fiind compusă de el, iar versurile au fost scrise de mama sa Gabriela Dumitrache. Deja la vârsta de 13 ani devine laureat al Premiului pentru tehnică și expresivitate vocală de excepție în cadrul unui festival de la Tinerimea Română din anul 2013, premiu acordat de renumitul dirijor și maestru în arta corală Voicu Enăchescu (președinte al Asociației Naționale Corale din România, director artistic al Centrului Național de Artă „Tinerimea Română); iar în anul 2014, participând la o emisiune-concurs de la ZUTV, cu talentul său artistic produce o puternică impresie asupra juriului format din renumiții artiști Mirabela Dauer, Ruby și What’s Up. Ulterior, în 2016 lansează primul single, întitulat „Lumea Mea”, iar în același an Domniei sale i se decernează Premiul special „Music Awards Tv la Battle of the Voices”. Continuând cu un succes remarcabil în arta muzicii și a culturii românești, Claudiu Dumitrache este deținător al multor premii de valoare, în cele din urmă devenind membru al comunității Elita României, membru al Uniunii Naționale a Artiștilor din România, membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România și al Comunității profesioniștilor romi, și, nu în ultimul rând, având titlul de Cetățean de Onoare din partea autorităților locale din zona sa de reședință. Despre calitățile și meritele excepționale în domeniul artei muzicale ale lui Claudiu Dumitrache au scris renumiți actori și personalități precum Dida Drăgan (solistă vocală și autoare de versuri), actorul american Michael Airington, Romanița Iovan (scriitoare și creatoare de modă), cântărețul EB Davis sau Michaela Rose din legendara trupă Arabesque, precum și mulți alții. Cu adevărat, este ceva nemaipomenit de frumos să descrii activitatea unei personalități atât de tânără și atât de talentată.

Cu referire la creația poetică, vom menționa că cele scrise de Claudiu Dumitrache sunt lucrări prețioase, opere inedite care, cu certitudine, vor rămâne înscrise pentru totdeauna în tezaurul cultural românesc. Debutând editorial în anul 2018 cu volumul de versuri „Boemia unui mort” (Editura Amurg Sentimental), autorul pune în centrul atenției un conținut filozofic care dovedește și exprimă înțelepciune umană și măiestrie scriitoricească autentică, poemele ilustrând o viziune plină de sensibilitate accentuată asupra lumii spirituale, asupra lumii pământești prin intermediul căreia se resimt și se desprind constant stările sufletești ale scriitorului față de tot ceea ce îl înconjoară – „Aud un glas astral demult/ Nu pot răspunde, cred că-s mut/ Aud un râu ducând spre nord/ Eu sunt în mare, nu ştiu să înot// Aud o pasăre măiastră/ Mă cheamă-n lumea împărătească/ Eu stau în patul de pământ/ Nu pot zbura şi mor curând” (v.Chemare). Trecând de la real la ireal și viceversa, de la o condiție la alta, autorul cu un impuls divin și o inteligență aparte redă cu multă iscusință mesajul artistic atât prin versul clasic cu rima/ dar și fără rimă, cât și versul alb (precizăm cele scrise de doctorul și profesorul universitar Ștefan Lucian Mureșanu: „în poezia lui Claudiu Dumitrache obserăm o îmbinare de două tehnici: aceea a versului alb cu toate atributele versului classic, însă fără rimă, și a tehnicii folosirii versului liber în care regulile sunt aplicate/ eludate după cum doreşte poetul, neţinând cont de unele dintre acestea….”), ca efect peisajul realizat având componenta unei vieți trăite prin care se conturează în mod deslușit dorința de a înregistra în limbaj poetic vibrațiile acelor sentimente ce exprimă atitudine de responsabilitate față de realitate, simțire, credință, convingere, speranță, dar și față de propria conștiință unde prin cunoașterea intuitivă sau reflexivă se obține un spectru de valori care într-o anumită condiție determină esența lucrurilor din jurul său „În al tuturor glas de atomi/ Mi-aş trimite strigătul/ În cele mai adânci oceane/ Mi-aş afunda sufletul// În a ta umbra aş sta/ Călăuză aş vrea să-ţi fiu/ Pe inimă te-aş picta/ Să-mi dai speranţă şi-n sicriu” (v.În final). Citind și recitind poemul „Slujitorii lui Apollo”, compus din 16 strofe, publicat în revista Timpul – anul 2021, discifrăm  un demers dificil despre condiția umană, acesta marcând destinul tragic al omului din astă lume care pentru a viețui se confruntă cu împrejurări plăcute și neplăcute, prin bine și rău, prin durere și suferință, miezul trăirilor fiind arhiplin de fenomene toxice ce îngreunează existența umană decentă „Orice suflet ce se naște, fără a ști ce vreme-l paște,/ Nonșalant și idiot, fără visuri, fără loc,/ În această absurditate, de legi prost interpretate,/ Neavând mărețe fapte, ascunzând iarba în Carte,” (v.Slujitorii lui Apollo) – Mottoul autorului având următoarea afirmație: „Să ne promovăm cultura dându-i locurile de top care sunt ocupate de non-valori, corupţie şi bani.”. Prin poemele sale, Claudiu Dumitrache exprimă situații bazate pe fapte obiective ale vieții umane, versul liric fiind tratat printr-o formă clasicizantă și filozofică, corespunzător conținutul emotiv al acestora devenind materia prin care autorul desemnează o realitate dură dependentă de existența socială. Sunt foarte interesante reflecțiile autorului, capacitatea poetică prezentându-se în același timp ca un izvor de învățăminteo sursă de lumină spirituală destinată ființei umane. Construită pe elementul fundamental al muncii creatoare, lucrarea „Boemia unui mort” este acel element artistic prin intermediul căruia omul își definește conduita sa prin noțiunea de integritate, astfel valorificându-se imaginea creației literare a scriitorului, care prin arta culturii dezvoltă frumosul prin valoarea estetică a cuvântului. Așadar, prin frumusețea și valoarea autentică a cuvântului artistic își face drum bătătorit și personalitatea domnului Claudiu Dumitrache. În viziunea a multor oameni de știință, filozofi, critici literari „Boemia unui mort” este o carte ce absoarbe și cuprinde tot ceea ce este frumos, dar și lucruri inexplicabile din lumea înconjurătoare, iar autorul fiind considerat „un neosimbolist actual, un geniu creator care depășește cu mult barierele normalului, ori poet al astrelor și al infinitului comparat cu George Bacovia, Alexandru Macedonski sau Mihai Eminescu”. În contextul dat, academicianul Ioan-Aurel Pop, Președintele Academiei Române, scrie: „Claudiu Dumitrache este un simbol pentru viitorul creației intelectuale care nu trebuie sa moară niciodată, oricât de digitalizați am deveni. Iar faptul că îmbină literatura cu muzica, e un semn foarte bun pentru muze, care ne vin de la vechii greci. Omul este o ființă capabilă de creație intelectuală, singura, de altminteri, iar Claudiu ilustrează acest lucru. El va duce literatura română și artele mai departe. Acum este multă umbră, dar va veni lumina. Claudiu Dumitrache este un intelectual care poate coagula suflete, ceea ce nu este puțin lucru”. În aceeași conjunctură se referă și scriitorul Sergiu Botezatu: „Semnele-au venit demult”, ne afirmă Claudiu Dumitrache în poezia sa plină de gânduri și metafore profunde, mature și, aș îndrăzni sa afirm, geniale pentru vârsta lui fragedă de doar 20 ani. Totul este o inocență infinită, un sunet al sublimului și o șoaptă a desăvârșirii”. Respectiv, despre arta poetică a scriitorului s-au referit și alte personalități distincte din cultura română – Ștefan Lucian Mureșanu, academicianul Nicolae Dabija, Liviu Antonesei, Lidia Grosu, Christian W. Schenk, Veronica Balaj, Cristina Ștefan, Rodica-Elena Lupu, Vasilica Ilie, Ion Machidon, Andrei Zincă.

Punând pe cântar ponderea volumului de versuri „Boemia unui mort” și a poemului „Slujitorii lui Apollo”, putem spune cu certitudine că acestea sunt o reușită extraordinară pentru cultura și literatura națională română, iar lirismul domnului Claudiu Dumitrache reprezintă acea categorie a esteticii prin intermediul căreia se profilează vizibil sentimentul uman față de întreaga complexitate a valorilor social-umane. De menționat, prin multitudinea realizărilor nespus de frumoase la o vârstă de numai 22 de ani, poetul și muzicianul Claudiu Dumitrache își exprimă personalitatea sa printr-un caracter foarte modest și sobru, astfel redând frumusețea autentică a unui Om ce este plasat în limitele demnității umane, motivat de stimă și respect față de sine și cei din jurul său. Cu aceste calități demne de prețuire, Domnia sa este omul națiunii române și, respectiv, scriitorul care bucură cititorul cu lucrări de valoare, lucrări ce sunt bunuri culturale în patrimoniul național al literaturii române. Deci, cum menționează Ștefan Lucian Mureșanu „Claudiu Dumitrache este un poet, trăiește, admiră însă naiv îndură: ”Întristându-mă frumos/ Cu bun gust, dar și grețos/ Îndrăznesc să scriu un vers/ Și să-ți spun că te iubesc” (p.30). Boemia este lumea lui, imaginară, în care trăiesc boemii, o viață lipsită de siguranța zilei de mâine pe care un mort, cu siguranță, nu se știe dacă o mai are: ”Agonia mi-e plăcută”, spune el într-o altă poezie, ”Alb închis”, titlu semnificativ, o supraconductibilitate poetică, în stilul poetului, o cromatică menită să producă un maxim de extaz și să masivizeze cele mai mărunte sentimente, până la apocaliptic…”; în continuare Ștefan Lucian Mureșanu afirmând: „Sinceritatea acestor poezii din volumul ”Boemia unui mort” a poetului debutant Claudiu Dumitrache, e mai presus de cuvintele pe care am încercat să le exprim. În fața sincerității lui, a sensurilor pe care le administrează cu talent deosebit în versurile sale trebuie să rămâi și să meditezi mult. Cuvintele poeziei nu se găsesc explicate la modul în care dorește poetul să le expună în dicționare. Dincolo de aceste cuvinte este absolut orice sau absolut totul, poezia lui Claudiu Dumitrache progresează de la a crede în ceva la a crede în altceva. Și acela este absolutul de sine.”.

apărut la Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România și în reviste din România, Europa, Canada, Australia, SUA etc.

Vilia Banța

Tematica poeziilor sale nu-mi pare să fie deloc moartea ori renunțarea, dimpotrivă, în acest context mort-viu, Claudiu rămâne un învingător prin iubire, speranța, entuziasm, dar mai ales, prin luciditate.
Și când poți să îmbini poezia cu muzica, e mai mult decât meritoriu, e minunat! Aici cred că este viitorul acestui tânăr, dedicate culturii, artei. Evident, ca să scrii trebuie să ai ceva de spus. Și el are. În vremea tinereții, Claudiu Dumirache se “risipește” în multe. Este un poem muzical cu aripile desfăcute larg înspre înalt. Mă bucur că există. Un lucru e clar: cât mai avem tineri ca el, nimic nu e pierdut pentru națiunea română.
 
din corespondență privată
 

Valentina Vasile

Stimată doamnă Vilia Banța, uneori ne înălțăm sufletește prin ochii și cuvintele celor de lângă noi, cu speranța că ne vor învăța jocul vieții și al iubirii, al încrederii și al speranței. Ați dat astăzi aripi de lumină dragului nostru CLAUDIU DUMITRACHE, prezentând volumul “Boemia unui mort” ca o reverberație filozofică, a unui tânăr care își caută izvoarele creației pe coordonatele existențiale, între viață și moarte. Ați descoperit în Eul său liric, surse inepuizabile de frumos, de așteptare, de reculegere, dar mai ales, de marea dorință de a fi un culegător de stele. Într-adevăr, Claudiu este așa cum l-ați numit: un boem, un vizionar care risipește pe cărările vieții inocența tinereții și lumina versului său pentru a fi călăuză. Claudiu este cântec, poezie și puritate, este un mic prinț al lui Antoine de Saint -Exupery, zburând prin galaxii în căutarea unei singure flori de pe o planetă.

comentariu publicat pe Facebook, 11 septembrie 2021

Cristina Ștefan

Ei sunt viitorul! Sunt tineri, copii talentați pe care generația lor îi iubește! și eu! Claudiu DUMITRACHE, ESTE UNUL DIN COPIII DE AUR! ascultați-l! Citiți-l! Cu respect!

postat pe grupul Uniunea Scriitorilor-Filiala BACĂU- Să ne cunoaștem scriitorii (Facebook), 22 ianuarie 2021

Rodica Elena Lupu

Oare e mai important dorul de trăiri intense, de emoţii şi prea plin de sentimente? Sau cel de persoane? De persoanele care provoacă astfel de emoţii. Nu ştiu. Nu m-am gândit până acum la aşa ceva. Dar înclin să cred că emoţiile în sine sunt cele care ne lipsesc, persoanele care le-au provocat de-a lungul timpului fiind diferite.

Dor de viaţă, de iubire, de fericire, de bucurie – a ta sau a celor dragi, de hohote de râs, de emoţii intense, de atingeri diafane, de mângâiere, de tandreţe, de dulcea oboseală după un ţel împlinit, de libertate, – da, trebuia să-l clasez mai pe primele locuri că e cu adevărat important – de plăcere, de satisfacţie, de speranţe – toate aceste doruri se întâlnesc în poemele din Boemia unui mort.

Dacă am uitat vreunul, asta înseamnă că autorul nu l-a mai trăit de mult şi e cazul să se ocupe de asta. Scrisul îţi cere, pe lângă darul înnăscut, multă trudă, puţină îndrăzneală, enormă exigenţă şi, nu de puţine ori, înţelepciunea de a suporta dureroasele înfrângeri, de a înghiţi amarul propriei neputinţe de a depăşi limitele unor bariere nevăzute. Dar zidirea nu se înalţă fără jertfă. Boemia unui mort este fără îndoială o imagine profundă a autorului Claudiu Dumitrache, care se afirmă năvalnic, surprinzând atâtea ipostaze ale trăirii noastre de zi cu zi – bucurii, tristeţi, îndoieli şi speranţe.

Cum primăvara, în Domnul se trezeşte descoperind Calea, Adevărul şi Viaţa – regăsind puterea de a fi – autorul descoperă că scrisul îi face bine. Sufletul autorului vrea să rămână în libertatea unui izvor…

Apărut în biografia „20”, de Claudiu Dumitrache, Editura Coresi, 2019

Teona Gherasim

Dacă l-am cunoaște din prisma activității sale artistice, am spune din capul locului că este extrem de sensibil și poem, însă dacă l-am analiza și l-am caracteriza, am descoperi cât de bine este înrădăcinat în valorile drepte ale unei bune conduit de viață. Onest și drept, vertical și totuși jovial, Claudiu Dumitrache este un nume care va rezona mulți ani de azi înainte. 

apărut pe viitroulromaniei.ro, 7 august 2020

Nicolae Furdui Iancu

Nu sunt critic literar , dar îmi dau seama de o creație cu talent. Claudiu Dumitrache tratează o situație actuală, o suferință a întregii omeniri, îndepărtarea ființei umane de zona spirituală. Are o bogată cultură care il ajută  să-si pună in valoare talentul.

apărut în „Boemia unui mort” în ochii criticilor , Regal Literar, 6 noiembrie 2020

Diana Pap

Claudiu Dumitrache este un tânăr cu un talent deosebit, care mi-a atras atenţia datorită complexităţii sale artistice. Scrie versuri, compune muzică, cântă cu multă pasiune și are, cum se spune, firul din barba lui Dumnezeu, acel ceva care te face să simţi lumina ce izvorăște neîncetat din inima lui, lumină în care ne scăldăm toţi cei ce ajungem în contact cu el. Claudiu, încântă-ne cu preaplinul sufletului tău!

Apărut în biografia „20”, de Claudiu Dumitrache, Editura Coresi, 2019

Sergiu Botezatu

“Semnele-au venit demult” ne afirmă Claudiu Dumitrache în poezia sa plină de gânduri și metafore profunde, mature și, aș îndrăzni sa afirm, geniale pentru vârsta lui fragedă de doar 20 ani. Totul este o inocență infinită, un sunet al sublimului și o șoaptă a desăvârșirii.

Tănărul poet ne propune o poezie cosmică, Pământul fiind prea mic pentru el. Prin versurile sale, pe aripile luminii, iubirii și credinței în bine, într-un dans imaculat ”pe inelul lui Saturn”, ne îndeamnă să descoperim alte dimensiuni ale infinitului, reflectât atât de frumos în sufletele și inimile cititorilor, aidoma unei  oglinzi de stele, de ”vieți cu diferit cuvânt”. Poezia lui Claudiu Dumitrache este o chemare din strălucirile ”unui glas astral” și ”anilor lumină”.  O chemare de a nu înceta niciodată de a crede în puterea miraculoasă a iubirii.

Claudiu Dumitrache este un adevărat ”slujitor al lui Apollo”, amintind tuturor, poate involuntar dar foarte hotărât, de rădăcinile poporului român și de ”povara lui străveche”. Cu „un suflet de copil” ce  ”fugea de tot ce-i viu”, Claudiu Dumitrache vine cu o poezie adevărată, plină de lacrimile luminii ”plânse pe pian” și ”cântate pentru neam”.

”Și nu e sufletul de vină, că-i divin, e rădăcină”, ne amintește tuturor Claudiu, ca un îndemn absolut și nemuritor, care de-a lungul multor milenii se transmite din generație în generație, din poet în poet, din geniu în geniu, spre a nu se uita rostul vieții – ”să iubești fără să primești.”

Vă îndemn să fiți cu ochii pe acest tânăr extrem de talentat, cu un viitor foarte promițător. Doar să nu obosească să muncească de a ”scrie pe copaci”, pe cer, pe lacrimi, pe tot ce se poate scrie. Că doar așa poți ”cunoaște adevărul…”

apărut în Regional.md, 18 septembrie 2020, 
apărut și în ziarul Liteartura și Arta, nr. 18, 2021

Oana Păuna

Printr-o voce suavă și o sensibilitate aparte, îți atinge sufletul și te lasă visând…

Incredibil este faptul că la doar 20 ani, Claudiu Dumitrache demonstrează maturitate, profunzime și sensibilitate la tot ce înseamnă spațiu, timp, viața însăși. Lucruri pe care rar le găsești la alți tineri de vârsta sa.

Tânăr cu avânturi creatoare, ale cărui limite nu și le cunoaște și nici nu ar vrea, Claudiu Dumitrache va continua să ne încânte cu muzica lui. Versurile sale și sensibilitatea profundă contrastează puternic cu superficialitatea de pe rețelele de socializare și televizor.

apărut pe elitaromaniei.ro, 6 septembrie 2019

Valentina Vasile

Boemia unui Mort ne convinge că tinerii ies din tipare și că tânărul Claudiu Dumitrache este o alternativă a timpului prezent. Trăiește pentru acum, iubește pentru acum și nu condiţionează. Acestea sunt niște valori care străbat ca un fior și ca un vin roșu, întreaga declaraţie lirică a acestui suflet năpăstuit de iubire, disperare, așteptare și trădare. Claudiu Dumitrache este un neosimbolist al timpului actual. Întreaga lui operă este plină de simboluri. Lumea este o coordonată pentru tânărul poet: să putem visa, dar să putem ierta. Acestea sunt niște adevăruri ale timpului prezent pe care ar trebui să ne construim cunoștinţele, să ne reconsiderăm prieteniile, să întindem o mâna, să ajutăm și să spunem „mulţumesc” sau „iartă-mă”. Dar câţi dintre noi mai fac lucrurile acestea? Suntem într-o lume a non-valorilor, a echivocului, a absurdului, a lipsei de respect și de recunoștinţă. Nu nu le mai avem. Această alternanţa între alb și negru, între bine și rău ne învaţă că viaţa trebuie trăită cu deziluzii, dar și cu speranţe.

Viaţa este pentru Claudiu de culoarea violet . Aici, îl putem identifica cu poezia lui George Bacovia, care a plâns pe violet, după cum mai înainte și Macedonski plânsese pe violet. „…Sufletul mi-e violet / Cât am iubit / Cât am visat / M-am scufundat…” C. Dumitrache este profetic, dăruiește o iubire totală. Iată un tânăr de 20 de ani, care ne aduce în paginile lucrărilor lui o revelaţie – revelaţia tânărului care e ancorat în viaţă de adevăr, care vrea să iubească, care vrea în fiecare zi să ridice altare de mulţumire pentru că trăiește, pentru că știe să mângâie cuvintele, pentru că știe să asculte notele și pentru că iubește oamenii. Claudiu Dumitrache este un poet al astrelor și al infinitului, aducându-ne aminte de Eminescu. M. Eminescu străbătea spaţiile Luceafărului, Claudiu străbate spaţiile unui alt demiurg, pe inelul lui Saturn. În poezia „Dansează-mă pe inelul lui Saturn” , putem identifica cu ușurinţă valori naţionale și universale, coordonate ale permanenţelor românești și filozofice, iar toate acestea se regăsesc în tot volumul de versuri Boemia unui Mort care este o viaţă, o trăire și o credinţă.

Apărut în biografia „20”, de Claudiu Dumitrache, Editura Coresi, 2019

Dragoș Popa

Ingeniozitatea lui Claudiu depășește cu mult barierele normalului. Creativitatea sa este o cale viscerală între artist și iubitorii de frumos. Claudiu Dumitrache face parte din acea categorie a tinerilor geniali, dornic și totodată pregătit să își întrebuinţeze la maximum calităţile cu care a fost înzestrat pe această lume în care i s-a dat șansa să reziste. Da! Viaţa este o șansă, iar Claudiu știe cum să o exploateze, desigur, în modul real al viziunii sale, exact așa cum socotește că îi este menirea. Fiecare zi din viaţa sa pare să fie un nou început, o nouă provocare. Cred în capacitatea sa de creator și îl încurajez să continue modelarea experienţei vieţii, prin versuri și muzică!

Apărut în biografia „20”, de Claudiu Dumitrache, Editura Coresi, 2019

 

Ștefan-Lucian Mureșanu

Volumul de poezii care, sugestiv, este intitulat Boemia unui mort, mi-a articulat una dintre simțirile mele, dorința, o manifestare spirituală a încercării descifrării, ca filolog antropolog, a unui rit de trecere, capăt al vieții albe și treacăt în eternitatea vieții de dincolo.

Poetul Claudiu Dumitrache, debutant și stăruitor în ticluirea cuvintelor în versuri, mi-a dăruit spre neuitare o parte din ceea ce este și se dorește el să existe, mort-viu, o antonimie binară care nu admite grade intermediare, căci adjectivele componente nu admit grade de comparație. Concepția despre viață a poetului poate fi înțeleasă din însăși definiția antonimiei care distribuie mesajul de la o anumită dispunere fonetică, lexicală, definindu-l ca pe o imagine, un fiind când observabil, materializat, când în invizibilitate te urmărește și te observă până în străfunduri. Claudiu Dumitrache desfășoară idei, aparent este un fugar prin versuri care cad peste cititor cu imagini ale unor mesaje care te surprind atât prin naturalețe, cât și prin filosofia specifică poeziei simboliste tratată într-un neomodernism violet, panta lui fiind alunecarea spre umbrele în dubii: A durat mult, este drept/ N-am putut să te aștept/ Prin mesajul tău meschin/ Am înțeles, nu vrei să vin (p.53).

Fiindul acesta, care trăiește și bântuie pământul, este tânărul de douăzeci de ani care, când aleargă pe drumurile fără sfârșit ale dorințelor lui, când pășește pe Calea dăruită de Cel de Sus cu harul său, umplând în binefacere inimile doritoare de frumos.

Un suflet de copil/ Fugea de tot ce-i viu… (p.11). Însă, fuga aceasta este însuși timpul care trece și lovește stăruitor în boemia ce îi umple golul din existența lui terestră. În timp, el se va echilibra în nemărginirea universului care-l inspiră și îl hrănește spiritual. Poezia Chemare, a doua din volumul său de poezii, prezintă această legătură cu înaltul nedeslușit: Aud un glas astral demult/ Nu pot răspunde, cred că-s mut/ Aud un râu ducând spre nord/ Eu sunt în mare, nu știu să înot… (p.15). Cuvintele cred că-s mut nu sunt aleatorii, sunt o mărturisire că în fața Universului nimeni nu ar avea îndrăzneala să contrazică ordinea, așa cum este ea, materială și imaterială. Versurile chemării din înalt spre marea vieții pământești demonstrează apartența poetului la lumea lumilor și, pe cât de strălucitoare îi este evoluția pe atât de conștient este că într-un timp al său viața i se va întrerupe: nu știu să înot, este căderea iminentă.

El dăruiește tot ceea ce simte, se poate, unei iubiri apuse, unei ființe care nu a putut să-i înțeleagă menirea. Claudiu Dumitrache este un poet, trăiește, admiră însă naiv îndură: Întristându-mă frumos/ Cu bun gust, dar și grețos/ Îndrăznesc să scriu un vers/ Și să-ți spun că te iubesc (p.30). Întristarea lui nu o dorește deranjantă, ci, doar o regăsire în lumesc, în lumea în care trăiește și visează. Boemia este lumea lui, imaginară, în care trăiesc boemii, o viață lipsită de siguranța zilei de mâine pe care un mort, cu siguranță, nu se știe dacă o mai are: Agonia mi-e plăcută, spune el într-o altă poezie, Alb închis, titlu semnificativ, o supraconductibilitate poetică, în stilul poetului, o cromatică menită să producă un maxim de extaz și să masivizeze cele mai mărunte sentimente, până la apocaliptic.

Sinceritatea acestor poezii, din volumul Boemia unui mort, a poetului debutant Claudiu Dumitrache, e mai presus de cuvintele pe care am încercat să le exprim. În fața sincerității lui, a sensurilor pe care le administrează cu talent deosebit în versurile sale trebuie să rămâi și să meditezi mult. Cuvintele pe care le folosește în versurile poeziei sale nu se găsesc explicate la modul în care dorește poetul să le expună în dicționare. Dincolo de aceste cuvinte este absolut orice sau absolut totul, poezia lui Claudiu Dumitrache progresează de la a crede în ceva la a crede în altceva. Și acela este absolutul de sine. Excelează într-un aparent naivitism însă mesajul lui în toate poeziile volumului, Boemia unui mort este iubirea, libertatea de a fi tu însuți, iar el a reușit să fie ceea ce și-a dorit, un romantic.

În poezia poetului Claudiu Dumitrache, sesizăm o îmbinare de două tehnici: aceea a versului alb, cu toate atributele versului clasic însă fără rimă, și a tehnicii folosirii versului liber în care regulile sunt aplicate/ eludate după cum doreşte poetul, neţinând cont de unele dintre acestea, calificându-l când un canonic când un eu creator ce se joacă cu propriul proces de elaborare al creației lui poetice în sine. Strofele, în marea lor majoritate, sunt compuse din patru versuri, o modalitate de apropiere stilului poeziei clasice însă măsura, ca număr al silabelor dintr-un vers, variază de la șapte silabe la zece silabe (poezia Strig la tine să mă lași să zbor). Ritmul este trohaic, coborâtor și vioi, o succesiune regulată a unor silabe neaccentuate, dar şi a pauzelor cu sens meditativ.

Putem spune, după ce am citit și cele șapte mărturisiri ale poetului, de la pagina 73 a volumului său de poezii, că ele însumează o înșiruire de trăiri în imagini ale imaginilor vieții sale de îndrăgostit, într-o perioadă de un an de zile, cuvinte ce îi eliberează interiorul, regăsindu-se în toată creația sa literară. Expresia A înviat, ce încheie ca un epilog mărturisirile este revenirea la viața de zi cu zi, la momentele dinaintea exprimării marii iubiri. Să înțelegem că acest volum a apărut sub imboldul marii iubiri pe care poetul a trăit-o și care l-a învins la un moment dat. Ar fi deosebit de analizat mesajul pe care îl exprimă ca pe un adevăr în titlul volumului Boemia unui mort, acest lucru l-am făcut în rândurile de mai sus.

apărut în Persuasiune și dorința de comunicare în actul crticii, Editura Etnologica, 2020

Raoul (Rareș Borlea)

Până la 20 de ani credeam că lumea e spaţiul în care orice este posibil. După 20 de ani am început să înţeleg că fiecare dintre noi avem o lume a noastră, în care ne trăim bucuriile, iubirile, dezamăgirile, împlinirile, completând traiectoriile noastre, astfel încât să fim fericiţi.

Creativitatea lui Claudiu Dumitrache și modul în care își prezintă sufletul de artist, reflectă o astfel de lume în care inocenţa deschide ușa unei maturităţi și a unui caracter bogat în trăiri, în extreme… așa cum le poţi simţi la 20 ani. În cuvinte, în muzicalitate, în expresie, descopăr nevoia lui de sinceritate, o virtute destul de rară și care nu face altceva decât să îi deschidă ochii către lucrurile și valorile care contează pentru un om și pentru artist.

Am încredere în Claudiu, pentru că are încredere în el. E primul pas important către a fi integru, bun, echilibrat și ancorat în realitatea vieţii. Claudiu scrie și cântă așa cum este el și pentru asta are parte de toată susţinerea mea.

Apărut în biografia „20”, de Claudiu Dumitrache, Editura Coresi, 2019

Doina Ghițescu

Între Pământ și Cer, între om și Dumnezeu, stă cântecul, iar el știe prea bine că acest lucru îi face pe oameni mai buni. Claudiu Dumitrache este un om frumos, își apropie prietenii. Nu are ranchiună, are o delicatețe, un rafinament, îmi place de ceea ce face și în poezie.

discurs în cadrul lansării cărții Boemia unui mort, Palatul Brâncovenesc, Potlogi, 3 noiembrie 2018

Irena Boclincă

Artiștii sunt în general peste tot. Actori, dansatori, pictori sau muzicieni… Dar sunt unii tineri, puri și dedicați cu tot sufletul pentru cultură, care nu se compromit pentru celebritate. Claudiu Dumitrache este unul dintre acești artiști, pe care îi ascult cu multă plăcere, ajungând să mă fascineze. Muzica lui este atât de profundă și sinceră, încât nu te poți opri din a o asculta!

apărut în ea.md, 15 aprilie 2020

Michael Airington

Îl cunosc pe Claudiu Dumitrache de 4 ani. Nu doar că este un cântăreț talentat, un interpret incredibil, dar are și o perseverență care l-a dus spre succes. Sunt în industria de divertisment de 40 de ani, atât în fața, cât și în spatele camerelor și pot să spun despre Claudiu că este un pariu grozav.

Apărut în biografia „20”, de Claudiu Dumitrache, Editura Coresi, 2019

Michael James Down

Îl cunosc pe Claudiu Dumitrache de 3 ani și întotdeauna am știut că are o voce fantastică și carisma potrivită pentru a fi un artist internațional. Ambiția și etica sa de lucru nu seamană cu ale nimănui și îmi imaginez în anii următori că va avea mult succes în industria muzicală. Claudiu este tipul de persoană care face lucrurile să se întâmple!

apărut în Glow.ro, 12 noiembrie 2020

Acad. Ioan-Aurel Pop

Claudiu Dumitrache este un simbol pentru viitorul creației intelectuale care nu trebuie sa moară niciodată, oricât de digitalizați am deveni. Iar faptul că îmbină literatura cu muzica, e un semn foarte bun pentru muze, care ne vin de la vechii greci. Omul este o ființă capabilă de creație  intelectuală, singura, de altminteri, iar Claudiu ilustrează acest lucru. El va duce literatura română și artele mai departe. Acum este multă umbră, dar va veni lumina. Claudiu Dumitrache este un intelectual care poate coagula suflete, ceea ce nu este puțin lucru.

din corespondență privată
apărut și în ziarul Literatura și Arta, nr. 18, 2021
apărut și în post-fața poemului Slujitorii lui Apollo de Claudiu Dumitrache, Colecția Regal Literar, 2020

Michaela Rose

L-am cunoscut pe Claudiu la Festivalul de muzică retro din Bucureşti. Ne-am potrivit direct datorita aceluiași simț al umorului și al energiei pozitive! Este un cântăreț bun, dar și un animator cool. Am fost plăcut surprinsă să întâlnesc aceasta voce foarte sensibilă și romantică. Este si o persoană foarte spirituală.

Apărut în biografia „20”, de Claudiu Dumitrache, Editura Coresi, 2019

Eb Davis

Claudiu Dumitrache este un tânăr cântăreț pe care am avut plăcerea sa-l ascult și sa ma bucur de munca sa. O voce lina, puternica, foarte emoțională, și o adevarata prezenta scenica.Tânărul are calitatile pentru a merge departe în industrie. Pot vorbi din experiență după ce am fost implicat profesional in industria muzicala mai mult de 40 de ani.

Apărut în biografia „20”, de Claudiu Dumitrache, Editura Coresi, 2019

Christian W. Schenk

Poezia nu a murit, – nu va muri, pentru că ea este o componentă esențială a sensibilității umane; – ea își are locul discret în adâncul ființei umane, un modus vivendi a naturii noastre. Așa credea și poetul național al românilor, acum mai bine de un secol, așa crede azi și un tânăr poet al vremii noastre Claudiu Dumitrache, – pe același meridian, cu alt limbaj, cu alte orizonturi ale recepției lirice, cu alt conținut în vălmășagul realităților contemporane!

Lumea cuvintelor încărcate de înțelesuri e purtătoare de mesaje ale poetului care mai crede în miracolul poeziei, în arta sublimării adevărului subiectiv, dar care vorbește inimii semenilor săi.

Astfel, în „Boemia unui mort” descoperim aceste versuri puse într-o matrice însuși existenței poetului, a percepției sale.

Ilustrul principe savant, membru al Academiei de Științe din Berlin, Dimitrie Cantemir, care a domnit puțin (1710), contemporan cu Petru cel Mare, aliat al acestuia contra turcilor la Stănilești, rămas în memoria posterității prin opera sa genială,  care l-a înscris în rândul celor mai de seamă oameni din Europa acelui timp, pe frontispiciul bibliotecii St. Généviène (patroana Parisului), aflate alături de Panteonul Franței, Cantemir a scris acest mare adevăr în Hronicul vechimii romàno-moldo-valahilor din 1716: Limba nebiruit martor este (Lingua invincibile testimonium est), ceea ce este adevărat nu numai pentru istorie, pentru arta literară cât mai ales în primul rând pentru poezie! Iubirea față de frumos, iubirea golită de straie pământești țintind înverșunat spre moralitate, spre moralitatea poeziei, dar și spre estetica urâtului cu tente expresioniste.

Una dintre poemele care condensează expresiv ceea ce Paul Valéry a numit eterna luptă a spiritului cu limba – renunță prin titlu perceptul biblic citat mai sus, adăugând foșnetul Veșnicului sau un însetat cal îngenuncheat bând din izvoarele timpului. Poema se numește „Chemare” și cităm din ea începutul și încheierea care sugerează eliberarea prin adevăr a permanentei lupte cu spiritul:

Aud un glas astral demult

Nu pot răspunde, cred că-s mut

Aud un râu ducând spre nord

Eu sunt în mare, nu știu să înot

……………………………………..

Sunt aproape mort acum

Miros tămâie și mult fum

Totuși mai aud ceva

Ani lumina, vocea ta…

Lirism, modernitate, expresivitate autentică în densitatea și culorile verbului, poezia lui Claudiu Dumitrache este mesajul unui talent literar  în configurația tinerei lirici de azi…

apărut în Confluențe Literare, 1 septembrie 2020

Adi Gliga

Artiștii sunt în general persone complicate dar foarte loiale viziunii pe care o au.

Luptă sperând să reușească. Unii cad renunțând, dar alții se ridică și merg mi departe până își ating scopul. Claudiu Dumitrache este impresionant prin faptul că îndrăznește să viseze în timp ce alții îl privesc râzând. Indeferent de ce obstacole apar în fața lui, merge înainte ca și cum nu ar fi existat vreodata vreun obstacol. Un artist cu un imens potențial.

postat pe Facebook, 2019


Emanuela Istrate

Un proverb mai vechi povățuiește “Spune-mi cu cine te aduni ca să-ţi spun cine eşti.”

Cartea lui Claudiu Dumitrache este ca un Yin & Yang frumos împletit, format din talentul său artistic și întrepătruns cu frumusețea exterioară exprimată prin oamenii extraordinari din jurul lui.

Cuvintele de apreciere pe care le primește din abundență pe parcursul cărții relevă frumusețea sufletului scriitorului. Numai o puritate interioară poate atrage cantitate de calitate umană în preajma sa.

Sensibilitatea pe care am descoperit-o întrepătrunsă între versuri mi-a atins corzile emoțiilor. Claudiu Dumirache își plimbă sufletul într-un dans al cuvintelor dând viață unui cufăr de autenticitate poetică.

Știți dimineața în care savurați o cafea bună și chiar atunci când e cea mai bună se termină? Cam așa am pățit cu această carte. Este ca un espresso cu o aromă intensă, savuroasă, dar scurtă.

<> (pag. 49) “Chemare”

Tinerețea scriitorului este la polul opus profunzimii prin care a suprins emoțiile dezvoltate pe parcursul poeziilor. Versurile, deși așternute pe o pagină albă, transmit subtil o muzicalitate sentimentală, o poftă de frumos, viață și artă.

Vă las aici versurile care mi-au plăcut cel mai mult din lectura cu iz romantic:

<<Vorbeşte-mi, ca Isus apostolilor / Şi răpeşte-mă, ca ielele pădurilor / Dezbracă-mă de tot ce-i rău / Mântuieşte-mă cu trupul tău>> – “Dansează-mă, pe inelul lui Saturn” (pag. 34)

Aștept cu nerăbdare următorul volum de poezii scris de Claudiu Dumitrache al cărui suflet merită să înflorească cu măiestrie prin artă.

apărut pe Booknation.ro, 3 iulie 2020

Silvia Popescu

Daca ar fi să îl să-l definesc în doar câteva cuvinte, l-aș defini pe Claudiu ca fiind un poem, o pasăre, o culoare.

El scrie și se descrie, iar monologul multiplicat la nesfârșit face face posibilă intervenția a nenumărate voci neidentificate. Să scrii despre tristețe fară să-l faci pe cititor să se simtă trist nu mi se pare lucru puțin. Am încercat să nu-l privesc pe Claudiu, ci să-l văd prin opera sa liberatoare, pentru că doar aici el vorbește dezbrăcat de haina groasă a irealității.

postat pe Facebook, 2019

Dana Staicu-Pănoiu

Condiția artistului în România este, în general, una de compromis. Știm cu toții că ARTA, FRUMOSUL, sunt niște concepte ai căror slujitori nu-și primesc de cele mai multe ori  recunoașterile pe care le merită, iar aceștia aleg să plece în afara granițelor țării. Există însă și artiști de valoare care se formează aici și care rămân aici încercând să construiască atât pentru ei cât și pentru ceilalți – un viitor: luminos, plin de speranță…
Pe Claudiu Dumitrache l-am întâlnit pentru prima dată la Biblioteca Metropolitană „Ion Creangă” din București. Era un copil, dar cu o voce uluitor de clară, de lucrată, exersată. Surpriză era că – deși foarte talentat acest copil era și este, a rămas, de o modestie simplă, cuceritoare.

Pentru mine, cea care scriu aceste rânduri, e un privilegiu ca am întâlnit o personalitate în muzică în formare la acea data, totuși atât de bine definită înca de atunci.

A fost o revelație; rămâne.

apărut în prefața volumul Boemia unui mort de Claudiu Dumitrache, Editura Amurg Sentimental, 2018

Veronica Balaj

Tânăr intrat în arena culturii, alergând în același timp pe două piste. Literatura  și muzica. Alergând și spunând cu voce tare : « sunt aici, pe Terra, sunt și eu printre voi ! Am doar 20 de ani, dar  vreau un podium. Nu am răbdare!  Mă vedeți? Mă auziți? » Mărturia sa o iau drept motto: « Am să strig cât pot de tare. Sunt aici și n-am răbdare! »

Este vorba de Claudiu Dumitrache. Are vârsta îndrăznelilor, a viselor de toate felurile. Mă declar încântată că există tineri care-și folosesc entuziasmul în numele artei.

Claudiu Dumitrache merge în același timp pe două paliere, ambele susținute de tonalitățile creației. Aflu că el este cel care a reinventat trupa Anton Pann a lui Buhăiești… – abia asteptăm…

Muzica duce spre perfecțiune. Aici mă încurc. Mă opresc. Ce să spun? Muzica presupune efort, imaginație, exersare, exersare, exersare…. Adaug obligativitatea talentului . E nevoie  și de timp. Există o frumoasă zicală, « PER I MIRACOLI, CI VOGLIO UN PO DI TEMPO ». Pentru miracole, e nevoie de un pic de timp. Dacă accepți muzica la modul acesta, profesionist,  când mai alergi și pe celălat palier, adică  literatura? Nu pot răspunde eu, nu e cazul, răspund  în schimb reușitele celui împricinat care a avut curajul să atace arta pe două fronturi, așa cum am precizat. Nu risc nimic dacă  spun, admirabil !!!

Claudiu Dumitrache a descoperit harul distilării poetice a cuvintelor. Așa cum sugestiv și foarte pertinent sublinia Christian Schenk, într-o prezentare, limba folosită de fiecare nativ este un element definitoriu. Pentru ceea ce întreprinde un scriitor, putem spune că este un fel de plecăciune, de omagiu adus limbii materne.

Claudiu Dumitrache semnează un volumaș intitulat Boemia unui  mort… Fără îndoială gândul ne duce la o anume zonă geografică. În volumul respectiv, extrapolând, am identificat mai multe poziții filozofice.  Puterea de a opune morții, vitalitatea. Exuberanța, înfruntarea fiecărui moment care trece și devine parte din irecuperabil, din moarte. Autorul dăruiește, în  replică, opozant  temutului termen, dăruiește  iubire, speranță, bucuria de a trăi. Cineva făcea trimitere la  violetul bacovian… Nici pe departe nu poate fi vorba de așa ceva! Aici avem de-a face cu  laitmotivul dragostei împrăștiate, dăruite în scânteieri vitale,   extravertite, în toate nuanțele sale. Vocea autorului vibrează de  iubire  clamată în varii tonalități până la decibelii pe care-i include de obicei patima. Să se știe, să se audă, să-i fie primit darul de afecțiune.

Îmi permit să-mi imagineaz că subiectul nostru poate deveni un actor renumit, care să cânte și să declame, care să  ne trimită și nouă o invitație la unul din spectacolele sale  de răsunet .
Pentru această meserie de ardere, de flacără, categoric se poate spune că are toate calitățile.

Claudiu Dumitrache este un maratonist în cultură. Are nevoie de susținerea publicului care-i aplaudă strădania, dăruirea. Deviza lui  are mai multe expresivități: Îndrăznește! Uimește! Visează! Dăruiește! înfruntă! Câștigă! Să nu uităm că și-a  publicat autobiografia la vârsta  elanurilor nestăvilite…

apărut pe armoniiculturale.ro, 24 septmebrie 2020

Andrei Zinca

Citind poemele lui Claudiu Dumitrache am descoperit o profundă sensibilitate pentru priviri lăuntrice şi dialoguri cu sinele. Auzindu-l cântând, m-am lăsat cucerit de o voce caldă,  o personalitate unică în peisajul românesc. Vizionând videoclipurile sale, m-a impresionat modul strălucit în care îmbină elementele vizuale, coreografia şi muzica pentru a crea mici bijuterii cinematografice. Apoi am realizat că e vorba de un singur artist cu talent pentru liteatură, muzică şi film demn de a înconjura lumea.
Şi ARTISTUL are doar 21 de ani! Prin Claudiu Dumitrache, noile generaţii ne asigură pe noi, adulţii, că ARTA ramâne pe mâini deosebit de bune!

apărut pe regal-literar.ro, 28 ianuarie 2021

Adrian Simion-Trafa

Descopăr pe zi zice trece că, România are viitor și tineri din ce în ce mai talentați, tineri care îți demonstrează că se poate dacă vrei, iar atunci când întâlnești obstacole, te învață să le transformi paradoxal, parcă, în solutii care te ajută să ajungi acolo unde îți dorești. În cazul meu, când spun talent, muncă, ambiție, un om care știe să ofere și să primească respect, un om care aproape că nu doarme niciodată, când spun carismă, spun Claudiu Dumitrache.

L-am cunoscut, nu de mult, prin intermediul unui prieten. Și eu la rândul meu, având o sete rar întâlnită de a cunoaște oameni din nișa artei, am primit într-o zi o recomandare, am fost provocat, în sensul bun al cuvântului, să iau legătura cu Claudiu, descoperind că are sa fie unul din puținii oameni cu care îmi face prea multă plăcere să stau de vorbă. Un om care a învățat să-i susțină și să-i îndrume pe cei tineri, care vor sa meargă pe drumul artei sau măcar să încerce. Asta pentru că așa a pornit și el pe aceste drum, datorită unor oameni care au văzut lucruri frumoase la el, care au avut încredere în el și oameni care au știut de la bun început că daca îl vor susține, fiecare în felul lui, nu o vor face în zadar.

Povestea lui începe cu anul 1999, an în care s-a născut la București, copilărind în Dâmbovița. Copilaria lui nu a urmat un drum firesc, “ludicul” lui fiind muzica, teatrul, regia, dansul, poezia, cercetările, creația, curiozitatea despre filozofie, în general curiozitatea de nou, de ce el avea să descopere mai mult că este un “frumos” al lui.

În vocabularul lui Claudiu nu o să întâlnești niciodată “nu se poate”, “nu avem solutii”, “este imposibil”, cu atât mai mult cu cât Claudiu reușește să transforme obstacolele, cum spuneam la început, în solutii pentru rezolvarea obiectivelor pe care și le împune să le atingă, să le descopere sau să le dezvolte.

La 19 ani își publica primul volum de poezii, care se numește “Boemia unui mort”. Un volum care merge pe nunanțe simbolistice, pe detalii ale geniului dintotdeauna, pe etică, profunde teorii și pe inteligenta emoțională, pe amanunte din viața noastră care ne aparțin și care ne fac să fim mai prezenți.

După publicarea acestei cărți, care a fost foarte bine primită de critici și academicieni, Claudiu continuă în 2019, la 20 de ani, să-și publice propria biografie cu care și-a ocupat locul în istorie, intrând în Cartea Recordurilor din România pentru cel mai tânăr autor de autobiografie de la noi. Unii poate nu au înțeles actul îndrăzneț și de valoare, dar unul dintre cei mai mari oameni de cultură pe care îi are țara noastră, i-a pus lui Claudiu eticheta de “simbol pentru viitorul creației intelectuale care nu trebuie să moară niciodată”  – Ioan-Aurel Pop, Președintele Academiei Române.

Claudiu Dumitrache este un punct de reper pentru tânăra generație datorită devotamentului său artistic și prin urmare, datorită realizărilor sale pur și simplu uimitoare. Apreciat de nume grele din muzică și nu numai, Claudiu ne arată pe zi ce trece că este un munte de energie, neobosit niciodată și care se inspiră din tot ce îl înconjoară, din natură, din oameni, din caractere, din viată pur și simplu, dar în același timp cu o mare afinitate și profunzime cu care, poate, nu o pot face toți .

La o simplă discuție cu acest nucleu de creație, mi-am dat seama că avem mare nevoie de oameni și, în special, tineri ca el pentru a arăra că se poate. Claudiu Dumitrache este unul din oamenii care contrazic, fară efort, toate părerile negative despre România și despre tinerii cu care defilăm în 2020.

Aș putea înșira multe rânduri în această poveste despre curaj, dorintă, realizare și despre că “dacă vrei, se poate”… Acest tânăr oferă experiențe, motivație și inspirație, crește orizonturile oricărui om care îi ascultă muzica, îi citește poezia sau intră în contact cu el. Toți vor spune că-i o revelație. O spun și eu!

Acad. Nicolae Dabija

Poezia lui Claudiu Dumitrache are înger.
Ea are cursivitate, e firească, parcă s-ar alcătui singură.
Sau – ca și cum s-ar scrie pe dinăuntru.
De partea cealaltă, nevăzută de la cititor.
Ca să poată comunica cu eventualul ei lector – precum cu reflecția lui, de pe idei, metafore, cuvinte.
Monologul devine astfel un dialog, cu lumea, cu semenii, cu sine.
Claudiu Dumitrache e un fidel slujitor al lui Apollo, zeul luminii, profeției și muzicii, care ținea într-o mână lira, iar în cealaltă – arcul.

Tânărul poet, atunci când se întreabă

Cât vom mai putea sărmani să-i cităm pe tirani

Să păstrăm din melodie, dragoste și poezie?,

sugerează că poezia e chemată să schimbe lumea, misiunea ei fiind să facă omul mai bun, mai sensibil la dragoste și frumos, ajutându-l să nu i se „lase seara în suflet”.
El depoetizează, scriind o poezie originală, izvorâtă din bucuria de a cânta, de a crea, de a fi.
Ritmurile lumii în care trăiește coincid cu bătăile inimii sale. Dragostea cu care se apropie de cuvânt, îl însuflețește pe acesta și-l singularizează.

Acestea sunt câteva dintre semnele harului.
Claudiu Dumitrache e un poet cu viitor. 

apărut în poduridedor.uslr.md, 12 februarie 2021
și în ziarul Literatura și Arta, nr. 18, 2021

Diana Ciugureanu

Ai Har și în poezie, și în muzică. De aceea, datoria marilor personalități este să te susțină în calea ta de om de cultură, cu mare viitor.

postat pe Facebook, 2021

Pușa Roth

O , Doamne! Am citit multe despre dvs. Cu așa tineri, putem pleca liniștiți. Am trăit o mare tristețe zilele acestea. Am fost presedintele juriului la un concurs de creație literară pentru copii, și am avut surpriza, neplăcută, firește, să citesc lucrări plagiate. Am găsit și copii talentați, dar mulți au vrut să fure startul. Și atunci când gasesti oameni talentați, bucuria este mare, că presupui, că va veni cineva sa continue. Chiar e o mare bucurie să găsesti un om atât de talentat!

din corespondență privată

Lidia Grosu

Fără anume interdicții, ni se propune exersarea planării într-o lume paralelă celei telurice – poezia lui Claudiu Dumitrache.

Mă întreb dacă am fi suficient de pregătiți pentru a auzi chemarea din această dimensiune întru cucernicie: „Aud o pasăre măiastră,/Mă cheamă-n lumea împărătească./Eu stau în patul de pământ,/ Nu pot zbura şi mor curând… (Chemare).

În acest spațiu, pe care chiar l-ai putea considera al tău, „acasa ta” („Acasa mea e numele ce-l am”, zicea Nichita Stănescu), spre deosebire de acel în care te afli temporarul mirean, ai obligativitatea, după poet, de a studia un alt limbaj decât cel cunoscut – al menirii, unul perceput catharsis, ce i-ar scoate pe urmașii lui Adam și Eva (văzuți și „Slujitorii lu Apollo”) din uitarea în care zac. Stagnare hărăzită de cotidianul-mormânt al celor înălțătoare, ieșirea din această stare ne este propusă prin însuși consimțământul de a auzi ceea ce ni se propune ascultării: „Sunt aproape mort acum, / Miros tămâie şi mult fum. / Totuşi mai aud ceva, / Ani lumină, vocea ta…(Chemare)”.

Aflat în căutarea a niște răspunsuri, eroul liric este cel care nu se pierde în fața Lui, justificându-și tendința spre perfecțiune printr-o continuă autoevaluare și remodelare: „…Și cântând, țipând la mine, / M-am izbit sărman de Tine. / Întru basm cu Dumnezeu, / În copilărie, eu. / Tâmplele s-au mai mărit, / Fruntea s-a mai încrețit. /În apus și răsărit, /Împlinit cânt, împlinit” (Împlinit).

 Om de artă care leagă artele între ele cu firul gândului ce-și pretinde Everestul său în escaladarea munților abrupți ai îndoielilor de a-l atinge („… Doamne… /de ce mă laşi singur printre străini? / Ei nu mă iubesc, nu mă înţeleg şi nu mă vor…( Ești tu, Lucifer?), pentru acest deziderat, întru a fi supus realizării, autorul are un remediu recunoscut ca și prorpiul zbucium – întru înțelegerea sinelui și dezbrăcarea acestuia în fața propriului ochi interior vigilent. La remodelarea ființei trudind Însuși Atotputernicul, care intonează desăvârșirea dintr-o lume a îngerilor Almei Yamazaki ce dispun libertatea în spațiile aeriene, Claudiu Dumitrache sugerează contopirea cu așa-numitul ireal care este cel mai real spațiu aerian în care îți simți libertatea zborului: „Nu mai vreau în homosferă, / Mă simt străin, mă simt hienă. / Vreau măcar un pic de vid, / Să mă bucur, să mă sting”. (Gaze). „Slujitorii lui Apollo” este un poem-manifest în care apar distinct rigorile impuse indirect pământeanului de către divinitate. Eroul liric propune într-o manieră filosófico-meditativă înțelegerea lumii în care a fost trimis la nașterea sa omul, nu în calitate de vizitator obișnuit, ci de demn misionar care ar disemina lumina ce i s-a încredințat.

Însuși numele Apollo semnifică legătura temeinică între generații prin trăirea Frumosului, valorificarea artelor, axarea pe creație și explorarea valorilor moral-estetice întru evitarea „utopiei și dezastrelor templului inimii”, dar și a zădărniciei clipei prin „căutarea în temple mari a visului unor secundari”.
Omul, în procesul său de formare, este obligat să rămână un luptător pentru „mărețe fapte”, „într-o liberă visare”, să apeleze „dragostea votivă” prin care memoria timpului să rămână trează –  în caz contrar, este amenințat de mlaștina unei triste realități cu o „absurditate de legi prost interpretate”. Și deoarece „ nu-i sufletul de vină (pentru că) e divin, e rădăcină”, rămâne ca: „…Îndrăzneala cine-o are s-o ridice în picioare,/ Să aprindă torţa şapte, să triumfe peste noapte.”

„Slujitorii lui Apollo” sunt și slujitorii lui Dumnezeu în numele asigurării unui viitor mai bun pe Planeta Albastră. Lucrarea este mai mult decât un crez poetic, poetul Claudiu Dumitrache desemnându-l pe fiecare cititor responsabil de viața sa de aici pentru a reveni, împăcat cu sinele, ACOLO, deoarece viața este un dar ce necesită dăruire în numele menținerii inepuizabilității tezaurului național și cel al lumii: „Orice suflet ce se naște, fără a ști ce vreme îl paște, / Poate sta închis la poli, fără noapte, fără zori. / Curcubeul în lumină, totdeauna stă pe cer, / Întorcând întreaga lume la Apollo, la echer.”

apărut în ziarul Literatura și Arta, nr. 18, 2021

Voica Theodoru

Esențial și bun analist al vremii și vremurilor, Claudiu Dumitrache!

postat pe Facebook, 23 aprilie 2021
 

Altele
Mirabela Dauer, Viorica Chiurciu, Ion Machidon, Vasilica Ilie, Narcisa Suciu, Viorela Filip, Jakob Petren, Isaac C. Cates, What’s Up, Theo Rose.